Sara Popa este o tânără din Honduras care s-a stabilit în România cu câțiva ani în urmă și care face cunoscute în întreaga lume cele două culturi care îi înconjoară lumea: cultura latino-americană și cultura românească.
Am stat de vorbă cu Sara timp de câteva ore pe video chat pe Facebook și pot să spun că bucuria și zâmbetul ei sunt contagioase. Am vorbit despre despre planurile ei profesionale, despre provocările personale și despre modul în care s-a adaptat la stilul de viață românesc.
De ce România?
Mai presus de toate, toată lumea știe că datorită iubirii. Eu aveam deja o afacere în Honduras, dar de când l-am întâlnit pe el știam că e cel potrivit pentru mine. Avem o legătură… și mi-am spus că poate voi fi nebună dacă fac această aventură, și uite așa mi-am făcut valiza și am ajuns aici.
A fost dificil pentru tine să iei decizia de a te muta din Honduras în România
Adevărul este că nu. Mă adaptez ușor, nu îmi vine să plâng crezând că o sa ratez ceva. Când fac ceva, o fac fără să stau pe gânduri. Singurul lucru de care sunt atașată este partenerul meu, dar în celelalte aspecte din viața mea sunt independentă și asta m-a făcut să iau ușor decizia de a ajunge aici.
Sara a ajuns pentru prima dată în România în 2015, dar în primele luni, în timp ce încerca să se stabilească aici, a călătorit foarte mult între Honduras și România ba chiar a locuit câteva luni în Bulgaria. În primul an i-a fost un pic mai greu, mai ales că își dorea să învețe limba română. “Faptul că eram mereu pe drumuri a făcut și mai greu procesul de învățare a limbii române. Vreau să învăț limba la un nivel profesional, pentru că din ce în ce mai mulți români îmi urmăresc blogul și rețelele sociale.”
Îți amintești dacă a fost ceva care te-a impresionat în particular, și care îți va aminti mereu de prima ta întâlnire cu România?
Ceea ce m-a impresionat a fost limba, este foarte ciudată. Deși există multe cuvinte care sunt asemănătoare cu spaniola, am rămas surprinsă când am fost auzit cuvinte pronunțate la plural, totul mi se părea foarte diferit. Cu atâtea forme de plural, feminin sau masculin, am zis Dumnezeule, o să-mi explodeze capul!
Am locuit aproape de centrul orașului în San Pedro, și am auzit mereu zgomote de mașini și trafic, dar de când eram mică am visat să locuiesc într-un sat, poate pe marginea unui lac, așa că pentru mine Brăila este visul de a trăi într-un loc liniștit. Brăila este ceea ce am visat întotdeauna.
Ce îți place mai mult la orașul Brăila?
Îmi place că sunt multe structuri în oraș, iubesc structurile. Brăila are potențial și cred că trebuie să o explorăm. Am văzut clădiri foarte frumoase care le-ar plăcea multor europeni din afara României. Lacul Sărat, este și el foarte puțin apreciat, deși are turismul balnear, iar problema este că Brăila încă nu are strategii de promovare și dezvoltare a turismului. Mai îmi place și Dunărea pentru că mă inspiră destul de mult. În copilărie ascultam cântecul Dunării, muzica clasică instrumentală, iar apoi, când am ajuns aici, a devenit așa poetic și inspirator. Ah, și teatrul Maria Filotti, sunt impresionată de eleganța extremă din interiorul teatrului.
Românii și latino-americanii au foarte multe lucruri în comun, și anumite cuvinte sunt foarte asemănătoare. Cu toate acestea, avem și diferențe culturale. Ce anume ai observat diferit între cultura latino-americană și cultura românească?
America Latină și România, sunt foarte, foarte diferite. Multe persoane mă întreabă asta mereu, pentru că știu că, noi, latino-americanii suntem foarte petrecăreți. Eu iubesc cultura României, și de fiecare dată rămân impresionată când descopăr ceva frumos. De fapt, cu câteva zile în urmă, am aflat că, copiii dau bomboane când e ziua lor de naștere. În America Latină este diferit, mai degrabă sărbătoritul primește bomboane de ciocolată. Ceea ce mi se pare diferit este și atmosfera de sărbători. În America Latină, de Crăciun și Revelion, toată lumea este super emoționată, ne cumpărăm haine noi, ne machiem, dansăm toată noaptea, ne bucurăm destul de mult și stăm de vorbă cu vecinii și familia.
Printre râsete, Sara mi-a povestit despre primul ei Crăciun și Revelion în România.
“Eram atât de încântată de Crăciun, dar s-a terminat așa de repede. Aici oamenii își pun un pulover drăguț, și se așează la masă liniștiți. Am spus ok, poate că la sfârșitul anului se organizează o mare petrecere. În unele locații din centrul orașului am văzut că montau o scenă, și mi-am spus că acesta va fi un spectacol extraordinar, acum, în sfârșit o să înceapă petrecerea, dar văd că în jurul meu toată lumea murea de frig. M-am uitat la partenerul meu, și el era vesel, pentru că este obișnuit cu asta, dar pentru mine, atmosfera era atât de tristă, încât credeam că vine sfârșitul lumii. Mă gândeam că oamenii aceștia au nevoie să fie injectați cu bucurie și fericire. Toată lumea a numărat până la zece, au băut, și au plecat ca niște furnici către casele lor. În America Latină și Statele Unite ale Americii se montează scene mari, și toată lumea dansează până dimineața. Ah, și casele. În America Latină, majoritatea caselor sunt de toate culorile, iar aici totul este alb și gri.
În glumă, Sara îmi spune că dacă era primarul Brăilei, picta casele din oraș de toate culorile.
Îmi amintesc primul video blog pe care l-ai făcut pe Facebook vorbind în limba română și știu că multi oameni te-au felicitat pentru că vorbești limba destul de bine, considerând ca este destul de dificil de învățat. De asemenea, ai făcut și niște videoclipuri foarte amuzante în care compari cuvinte care sunt similare în ambele limbi, dar care înseamnă lucruri complet diferite. Cum ai descrie experiența ta în procesul de învățare a limbii române?
Adevărul este că a fost o experiență frumoasă pe partea profesională.. Așa cum ți-am spus mai înainte, am învățat multe lucruri, dar formele de plural, feminin și masculin au fost destul de greu de învățat, și uneori uit cum se spune.
Ce sfaturi poți să le oferi latino-americanilor care doresc să învețe limba română?
Multă lume mi-a pus această întrebare, pentru că unele persoane vor să învețe limba română dar trăiesc departe de România. Sfatul meu pentru cei care doresc să învețe limba dar trăiesc în afara României, este să o învețe folosind aplicații pe telefon și vizionând filme.
Ce cuvânt din limba română îți place cum sună și ce cuvânt nu îți place atât de mult?
Îmi plac cuvintele care au litera „ț“. Îmi plac foarte mult cum sună, pentru că este ceva foarte diferit pentru mine și de fiecare dată când rostesc un cuvânt cu “ț” mă simt diferită.
Ne-am prăpădit de râs amândouă când mi-a spus că există un cuvânt pe care nu-i place să-l pronunțe în limba română, deoarece este echivalentul a ceva foarte sexual în spaniolă.
Este cuvântul pene, iar în limba spaniolă înseamnă penis și nu-mi place să pronunț cuvântul ăsta deloc. Și un alt cuvânt, nu neapărat că nu-mi place, dar este haios, este cuvântul (sau cuvintele) pe dos (în spaniolă cuvântul pedos înseamnă bășini). Îmi amintesc că soacra mea îmi spunea când întindeam rufele, pe dos, pe dos și eu mă întrebam ce încearcă să îmi spună? Am murit de râs pe dinăuntru.
Care au fost aspectele culturale și sociale care te-au provocat când te-ai mutat în România?
Am suferit mult din punctul de vedere al mâncării, pentru că aici nu se folosesc atâtea condimente. Eu sunt învățată să mănânc cu multe sosuri, iar mâncărurile din America Latină sunt aproape la fel, toți avem tacos, guacamole, și mâncăm picant. Eu eram obișnuită să mănânc tortillas, și când am văzut pentru prima oară mămăligă credeam că este un fel de burete, dar acum mănânc și mămăligă, îmi place.
Ce îți place cel mai mult din bucătăria românească și ce nu îți place atât de mult?
Ciorba de burta îmi place mult dar nu este la fel ca ciorba de burtă din țara mea, am fost dezamăgită ca aici pun foarte puține bucăți de burtă. Dar de câte ori am oportunitatea de a mânca ciorbă de burtă, o fac.
Cum ai caracteriza românii în trei cuvinte?
Sunt prietenoși, ospitalieri și nu sunt rasiști, ceea ce de fapt, îmi place cel mai mult despre români.
Cum s-a schimbat viața ta de când trăiești în România?
Singura diferență este schimbarea culturală și cea a tradițiilor. Unul dintre lucrurile care cred că m-a schimbat a fost blogul, deoarece acum sunt oameni care vor să știe mai multe despre mine și chiar îmi trimit scrisori. Merg pe străzile Brăilei și oamenii mă recunosc, asta s-a schimbat foarte mult.
Ce sfat le poți oferi latino-americanilor care doresc să se stabilească în România?
Există mulți latino-americani cărora nu le pasă și vin aici fără mentalitatea de a se stabili în mod legal. Dacă cineva dorește să facă ceea ce trebuie, îl sfătuiesc să se adreseze mai întâi către o ambasadă și să afle de ce are nevoie pentru a obține un permis de ședere legală. Și eu am crezut că pot să îmi scot permisul de ședere de aici din România, dar nu a fost așa, și m-am stresat mult, pentru că a trebuit să mă întorc în Honduras să fac toate procedurile și mai apoi am venit în România cu permisul de ședere legală.
