O aventură de două zile și amintiri cât pentru o viață întreagă! | Cu parinții în Mexic

Tijuana nu este cel mai frumos și turistic oraș din Mexic, dar cu siguranță nu este nici cel mai periculos, așa cum este cunoscut la nivel internațional. Nu știam nimic despre Tijuana înainte să mă mut acolo, nici măcar nu auzisem de acest oraș până atunci, și habar nu aveam unde se afla pe hartă. Sună un pic inconștient din partea mea să spun asta, dar așa a fost.

Nu plănuisem niciodată să mă mut în Mexic, cu atât mai puțin în Tijuana, și nu aveam nici un plan pus la punct în privința asta. Și parcă a fost bine așa, pentru că am ajuns să cunosc un oraș care are foarte multe de oferit și este cu mult diferit de impresia pe care o lasă la prima vedere.

Nu contest că Tijuana are și o latură mai puțin frumoasă, că deși este poziționat la granița cu Statele Unite, chiar în proximitatea orașului San Diego, este în continuare un oraș slab dezvoltat din punct de vedere al infrastructurii și dezvoltării urbane. 

Chiar și așa, pentru mine Tijuana a însemnat căsuța de la marginea oceanului, apusuri de soare rupte din filme, și o liniște sufletească pe care nu știu dacă o să o mai întâlnesc în vreun alt loc în lumea asta.

În locul acesta atât de special pentru mine, i-am dus anul trecut și pe ai mei părinți și ne-am aventurat să străbatem California în lung, într-o călătorie de vreo zece ore până la granița cu Mexic. Ne-am plimbat pe plaja din fața casei unde am locuit atâția ani, le-am arătat de unde priveam apusul seară de seară, și am bătătorit străduțele pietruite din micul meu orășel, San Antonio del Mar.

I-am dus să mănânce tacos la o taqueria, așa cum se mănâncă în Mexic. Am stat bară la bară timp de trei ore să trecem granița din Tijuana în San Diego, o experiență unică pentru ei și pentru oricine ajunge pentru prima oară la acest punct de frontieră.  


Le-am arătat atât cât am putut o mică parte din Mexic, și cred că au fost încântați să cunoască locul pe care eu l-am numit acasă timp de cinci ani. Mi-ar fi părut tare rău să nu îi fi dus în Tijuana, și tare mă bucur că s-au aventurat cu noi în nebunia asta. 

Abia aștept să-i duc și în Ciudad de Mexico, Oaxaca, Veracruz, la piramide, poate și în Cancun într-un an! Pentru că Mexic este acasă, și probabil așa va rămâne mereu.

Leave a Reply