Despre rasism in Romania

Acum câțiva ani, prietena mea m-a întrebat dacă știam că romii au fost sclavi pentru foarte mulți ani, chiar aici în țara noastră.Adevărul

Spre rușinea mea, la momentul acela, așa cum mi-a intrat informația pe-o ureche, așa mi-a și ieșit pe cealaltă. Nu îmi aduc aminte să fi stat pe gânduri măcar câteva momente pentru a procesa informația pe care tocmai o auzisem sau pentru a chestiona de ce nu știusem asta până atunci. Nici măcar nu m-am întrebat dacă acest aspect atât de important mi-a modelat percepția pe care o avusesem până atunci despre romi. 

Majoritatea dintre noi am crescut fiind învățați să ne fie frică de romi pentru că sunt oameni răi, pentru că fură, pentru că nu vor să se educe și câte și mai câte alte stereotipuri și atitudini eronate care ne-au fost inculcate de mici și care cel mai probabil le-au fost transmise și părinților noștri de către părinții lor și tot așa.

Am crescut auzind mereu în jurul nostru expresii de genul dacă nu ești cuminte te dau la ț*, sau dacă nu ești cuminte vin ț* să te fure și multe alte vorbe care ni s-au întipărit în minte de mici și care ne-au format atitudinea și opinia pe care astăzi o avem despre un grup de oameni despre care sincer nu știm absolut nimic. Am râs la glumele făcute pe seama unui întreg grup etnic sau la emisiunile de divertisment care promovau stereotipuri despre comunitatea romă și am crezut (conștient sau inconștient) că suntem îndreptățiți să facem asta, fără să ne gândim la cât de jignitor și dăunător este pentru o persoană care se identifică cu acea etnie să audă acele lucruri îngrozitoare despre ea și despre cei pe care îi iubește. 

Faptul că noi am crescut cu aceste preconcepții despre o comunitate întreagă de oameni spune despre noi cât de puțin îi cunoaștem de fapt și, mai important, cât de puțin ne cunoaștem istoria.

Dacă primul instinct a fost să caut vinovați externi (școala, statul, familia etc.,) pentru faptul că eu până la 30 de ani nu am știut că romii au fost sclavi pentru aproape 500 de ani chiar în spațiul românesc, cred totuși că era de datoria mea să mă educ pe acest subiect, mai ales că trăim în vremurile în care informația este la un clic distanță. Informația aceasta nu este nouă, a fost tot timpul aici, doar că a fost mascată de cuvinte precum robie și iobăgie, care pe mine sincer până de curând nu mă duceau cu gândul direct la sclavie.

Purtăm asupra noastră povara cuvintelor injurioase pe care ceilalți le adresează celor dragi nouă. Știu că și pe prietenii mei îi doare când mi se spune „ț*gancă mică și jegoasă“. Sau când cineva folosește peiorativ cuvântul ț*gan la muncă. – Ioanida Costache

Mai mult decât atât, în ultimii zece ani, am citit destul de mult despre sclavie, rasism, supremație albă, segregare și alte probleme sociale, dar am făcut asta referindu-mă și raportându-mă la comunitatea oamenilor de culoare din Statele Unite. Nu m-am gândit că unul dintre cele mai mari grupuri etnice minoritare din România, și anume comunitatea romă, a trăit și experimentat aceleași nedreptăți despre care eu citeam stupefiată că li s-a întâmplat afro-americanilor timp de câteva sute de ani pe continentul american.  

Totodată, am auzit destul de des argumentul că temele acestea precum rasismul, segregarea, supremația albă și discriminarea nu sunt neapărat probleme cu care societatea românească se confruntă. Argumentul fiind că sclavia oamenilor de culoare din Statele Unite nu poate fi comparată cu sclavia romilor. Poate că nu poate fi comparată, dar odată ce înveți despre istoria sclavagismului realizezi că poveștile, suferința, trauma, lupta pentru egalitate, recunoașterea în spațiul public, impactul economic, social și emoțional au lăsat aceleași urme asupra celor oprimați fie că s-a întâmplat în Europa sau peste ocean. 

Nu, nu este responsabilitatea noastră faptul că strămoșii noștri au avut sclavi, dar suntem responsabili de acțiunile noastre din prezent și viitor și este totuși responsabilitatea noastră să știm istoria completă a țării noastre și cum acțiunile din trecut influențează profund societatea în care trăim astăzi. 

Avem impulsul să spunem despre noi că nu suntem rasiști. Doar că, atâta timp cât eu fac parte dintr-un grup majoritar nu pot să zic că rasismul nu există. Poate că vreau să cred că nu sunt rasistă, dar asta nu înseamnă că rasismul nu există în jurul meu. Este ca și cum îi dau o palmă cuiva, și apoi spun, hai mă, lasă că nu te-a durut. Dacă eu nu am primit acea palma nu am de unde să știu dacă a durut sau nu. 

La fel și cu practica rasistă blackface/brownface/romanokipo (citește mai mult despre asta aici). Ani la rând am crescut cu emisiuni de divertisment (nu le înșir aici, dar au fost foarte multe prin anii ’90 și încă sunt o groază de emisiuni și telenovele care folosesc această practică rasistă) care ne făceau să credem că este normal și complet acceptabil să te deghizezi în persoane de culoare sau de etnie romă și să iei în batjocură identitatea lor socială și culturală pentru amuzamentul celor care nu se află în grupurile minoritare caricaturizate. Poate că vei spune că tu nu consideri că acele emisiuni au caracter peiorativ și cel mai probabil gândești așa, fie pentru că nu faci parte din grupul minoritar respectiv, sau pentru că nu știi istoria peiorativă din spatele acestor practici. Însă dacă ai întreba o persoană de etnie romă ce părere are despre telenovela Inimă de Ț* de exemplu, și dacă i se pare că romi sunt reprezentați corect în acea producție televizată, este posibil ca foarte mulți dintre ei să îți spună că nu s-au putut uita la acea telenovelă pentru că îi durea și jignea prea tare modul în care grupul lor etnic era stereotipat.

Ne trebuie curaj să descoperim și să acceptăm multele adevăruri despre sclavie, iar pentru asta, noi toți, romi și români, va trebui să convingem statul să prioritizeze și să sprijine proiecte de cercetare, cărți de istorie, romane, memoriale la nivel local și național, filme artistice și documentare, expoziții, lucrări artistice, inițiative pentru tineret, educație non-formală și anti-rasistă. Va fi nevoie ca noi toți să cerem și să convingem instituțiile statului să redenumească orașe, sate, școli, clădiri, universități, parcuri, piețe și străzi după romi și neromi care au luptat împotriva sclaviei și după victime ale sclaviei. România va trebui să prioritizeze construirea unui muzeu național al sclaviei, includerea istoriei sclaviei în muzee locale și naționale de istorie, digitizarea și publicarea tuturor arhivelor privind sclavia. Și toate astea pentru că nu putem uita, pentru că, moral, nu avem voie să uităm. – Magda Matache

Poate că ești de acord cu mine sau nu pe acest subiect, însă idea acestui articol este să ne educăm pe subiecte mai puțin vorbite în public. Să ascultăm și să învățăm din experiențele celorlalți. Să înțelegem cum oamenii care sunt practic invizibili în societatea noastră navighează viața de zi cu zi și ce înseamnă pentru ei să trăiască cu aceste stigmatizări și stereotipuri. 

În acest scop, împărtășesc cu tine câteva resurse din care cu siguranță fiecare dintre noi avem câteva ceva de învățat, fie că știam sau nu că romii au fost sclavi pe teritoriul țării noastre. Îți propun să începi cu podcastul produs de echipa DOR, Obiceiul Pământului, o serie de 6 episoade audio care explorează memoria și influența celor 500 de ani de sclavie. Podcastul aduce în prim plan oameni de știință, artiști, scriitori și academicieni, majoritatea din comunitatea romă care vorbesc despre piedicile pe care ei le-au întâmpinat de-a lungul timpului în societatea românească. 

Apoi, ascultă și conversația dintre George Buhnici și Ana Maria Ciobanu, vocea narativă și reporterul din spatele celor șase podcasturi. Găsești conversația pe orice platformă de podcasturi pe canalul lui George Buhnici.

Dacă vrei să înveți mai multe despre istoria, valorile și contribuția romilor în societatea românească, găsești o sumedenie de eseuri, cărți și informații scrise de oameni excepționali pe site-ul http://cncr.gov.ro/ – Centrul Național de Cultură a Romilor. 

O carte pe care ți-o recomand ca primă lectură pentru a învăța mai mult despre istoria romilor este Rromii. Sclavie Și Libertate de Petre Petcuț

Alte resurse:

  • https://romainspiration.ro/ (un proiect ce constă în revitalizarea patrimoniului imaterial al etniei rome, prin facilitarea accesului publicului larg la evenimente dedicate acestei minorități)
  • https://e-romnja.ro/ (o organizație care luptă pentru respectul, demnitatea și integritatea femeilor rome)
  • https://ikultura.ro/ (aici găsești o întreagă bibliotecă online, inclusiv cărți bilingve pentru copii (română/romani). 
  • INELUL CU CAP DE CAL. ISTORIA ROMILOR POVESTITA COPIILOR –  o carte pentru copii scrisă de Ioanida Costache
  • Dacă vrei să înveți mai multe despre blackface, uită-te la acest clip De ce blackface e rasist, cu Oana Dorobanțu. 
  • Podcast Impreună cu Gelu Duminică 
  • Piramida supremației albe – aceasta piramidă a fost tradusă din engleză de Mădălina Abrudean, și mi se pare o resursă foarte bună pentru a fi un pic atenți la substraturile pe care rasismul îl poate avea într-o societate. 

 

oiramida suprematiei
 Imagine piramida supremației albilor + Credit traducere — Mădălina Abrudean

Am simțit nevoia să scriu despre asta astăzi, 8 aprilie, pentru că este Ziua Internațională a Romilor și cred că este important să vorbim despre lupta pe care comunitatea romă o duce în continuare în societatea noastră și ce putem face fiecare dintre noi pentru a nu mai perpetua toate stereotipurile despre care am vorbit mai sus. 

Leave a Reply