Ce am invatat dupa ce am terminat un masterat in Statele Unite

La început de iulie 2019 scriam timidă și un pic speriată că într-o lună aveam să mă înscriu la masterat în Statele Unite. Aveam o grămadă de frici, printre care și faptul că engleza mea nu era destul de bună și că nu o să fiu în stare să mă ridic la nivelul colegilor nativi. 


Fast-forward 2 ani mai târziu, fluturam diploma în vânt, în timp ce urcam pe podium la festivitatea de absolvire. Pandemie fiind, o parte din cei dragi mă felicitau din mașină, în timp ce înaintau ca la drive through, iar cealaltă jumătate a familiei mă urmărea din România, pe linkul de live streaming pus la dispoziție de către universitate. 


Masteratul în Statele Unite mi-a oferit o grămadă de oportunități, dar una dintre cele mai importante schimbări a fost dobândirea unei noi perspective asupra lumii. 

Masteratul m-a ajutat să ies din bula în care trăiam, și mi-a deschis calea către lumea-ntreagă, fără să mă încadrez (și să-i încadrez pe ceilalți) în anumite tipare. Mai important, masteratul mi-a deschis ochii asupra tuturor privilegiilor de care mă bucur, privilegii care mi-au oferit de-a lungul vieții, oportunități pe care alți colegi de masterat nu le-au avut.   

Am învățat să dezbat idei, nu oameni. 

Nu de puține ori, în timpul cursurilor s-au aprins discuții despre rasism, supremația albă și alte teme de actualitate. Când tu o ții doar pe a ta și nu ești dispus să asculți, este foarte greu să începi o conversație. Când lași garda jos, și asculți cu intenție ce are celălalt de spus, ești mai dispus să te angajezi într-o dezbatere constructiva, dezbatere între idei, nu oameni. La cursurile la care am participat în acești doi ani, am întâlnit oameni foarte diverși, atât în gândire cât și în experiențe de viață. Dacă nu înveți rapid să nu dezbați oameni ci idei, ai șansa de a intra în conflict cu ceilalți studenți la fiecare mic argument. 

Am învățat că profesorul nu este această ființă superioară, și că poți întreba orice

În prima zi de cursuri nu știam la ce să mă aștept în ceea ce privește interacțiunea cu profesorii. Când am ajuns în campus, am realizat că eram un grup destul de restrâns de studenți înscriși la cursul respectiv. Profesorul ne-a invitat să ne strângem în jurul unei mese mari, și seara respectivă a fost mai mult o conversație decât o prelegere. Cam așa s-au desfășurat toate celelalte cursuri. Chiar dacă profesorii ne predau, nu aveau o atitudine de superioritate. Din contră, toți profesorii pe care i-am avut la masterat tratau studenții ca și cum ar fi colegi de breaslă. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că profesorii erau foarte ușor de abordat. În multe cazuri îți cereau să-i tutuiești, și te invitau să să le dai feedback constructiv de-a lungul semestrului în ceea ce privește programa și ce anume funcționează pentru fiecare dintre noi. Dacă părerile erau prea împărțite, votam și așa se decideau schimbările de programă care ne erau permise.

Am învățat să-mi exprim ideile liber, să pun întrebări și să las la o parte frica că aș putea spune ceva stupid. Am învățat să-mi asum ideile și să am încredere că experiențele mele de viață sunt la fel de importante ca a celorlalți, chiar dacă nu am întâmpinat aceleași obstacole.

Mi-am dorit să fac un masterat în Statele Unite exact pentru toate lecțiile menționate mai sus, și sunt recunoscătoare că am avut această oportunitate. Astăzi, după ce am făcut și ultimul pas, si am susținut lucrarea oral în fața comitetului, sunt încărcată de foarte multe emoții și sunt mândră de mine că mi-am împlinit visul de a studia în Statele Unite.

Dacă vrei să citești mai multe despre experiența mea cu masteratul american, găsești mai jos toate articolele pe care le-am scris pe tema asta.

Cum am dat admiterea la un masterat american
Impresii după prima săptămână de masterat!
Motivele pentru care m-am înscris la masterat în Statele Unite
Cat ma costa sa fac un masterat in Statele Unite?

Leave a Reply